Arhitectura / Universitati

Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Corp B

Clădirea B a Universității "Alexandru Ioan Cuza" a fost construită în două etape în anii '50 – '60.

Inițial a aparținut Institutului Politehnic, dar astăzi găzduiește Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor (aripa stângă), Facultatea de Geografie și Geologie și Facultatea de Biologie (aripa dreaptă). Parcul din fața clădirii are un iaz în mijloc, cu un grup statuar numit "Tineretul" (1959), opera sculptorului Marcel Guguianu, reprezentând o pereche de îndrăgostiți. În imaginația studeților, cei doi par să spună: "Stai în pat cu mine, draga mea!", "Nu pot, voi întârzia la ore!".

Arhitectura clădirii este tipică perioadei sovietice târzii, cu stâlpi dreptunghiulari și etaje înalte. Se pot observa colonnetete la primul etaj, sub ferestre, iar deasupra lor, un rand de medalioane, oglindind cele de pe fatada cladirii A. Travertinul a fost folosit pentru placarea fatadei si a unora dintre elementele interioare, fiind la moda la vremea respectiva. La etajul 2 se află Muzeul Didactico-Științific "Grigore Cobălcescu", care cuprinde mii de mostre de minerale și roci. La etajul 3 sunt expuse un model al planului de sistematizare a centrului istoric din anii '80 și o colecție de instrumente geografice.

Extinderea universității în anii comunismului a dus la crearea campusului studențesc din apropiere: campusul Codrescu de lângă Clădirea B și campusul Pușkin (în prezent, Titu Maiorescu) lângă Clădirea Principală. Acolo a fost creată o mică Grădină Botanică, pe un hectar, care a fost deschisă între 1921 și 1963, până la înființarea celei actuale. În memoria acestei grădini, câțiva copaci bătrâni rămân până în prezent (în special Ginko Biloba), precum și clădirea fostei sere de plante exotice, situată în fața Restaurantului Universității. După construirea campusului în 1965, locul de întâlnire al studenților a devenit "La Balenă", o piscină în formă de balenă cu o fântână arteziană, unde, în nopțile calde, poți auzi muzică de chitară.

Program de vizitare:

Muzeul de Mineralogie:
LUNI – VINERI: 09:00 – 15:00

Colecția de instrumente geografice:
LUNI – SÂMBĂTĂ: 08:00 – 20:00

Rebeliunea studenților de sex feminin din Campusul Pușkin în 1987

Pe 17 februarie 1987, la o săptămână după ce studenții s-au întors din vacanță, fetele din campusul Pușkin nu au mai putut suporta condițiile din cămine și au ieșit strigând plângerile lor. Camerele nu aveau încălzire, dopurile nu funcționau, apa caldă era un vis frumos și apa rece era raționalizată. Studenții s-au adunat la "La Balenă" și s-au îndreptat spre campusul "Târgușor", de la capătul superior al dealului Copou, pentru a-i atrage pe băieți de partea lor. Grupul de studenți a început să coboare copou, strigând: "Vrem ca apa să se spele și lumina să studieze", "Nu trăim în peșteri", "Pentru pace și progres, oferă lumină în complex". Aproape 800 de elevi mărșăluiau de la Copou la Prefectură. Forțele de ordine au împiedicat protestul să se extindă în cartierele clasei muncitoare, ținând cont și de micile revolte din ziua precedentă de la Fabrica de la Nicolina. Securitatea Statului a înconjurat cel mai mare cămin din campusul Tudor Vladimirescu – T17, pentru a-i împiedica pe cei 1000 de studenți de acolo să iasă la protest. Ajunși la Prefectură, elevii au stat de vorbă cu prim-secretarul PNL Nicolae Ibănescu, iar acesta a fost de acord să le rezolve cererile. Spre uimirea elevilor, în zilele următoare au primit lumină, încălzire și apă caldă, dar nu fără consecințe. Securitatea Statului i-a făcut pe unii dintre profesori să-și urmeze elevii, scriind liste de suspecți. A doua zi, ziarele scriau că "între 150 și 200 de studenți din Iași au mărșăluit pentru pace și prosperitate".

Bulevardul Carol I nr. 22, 700505 Iași
Fotografie de Alex Munteanu

Distribuie