Atracţii

Fosta secție de poliție

Cel mai tragic eveniment din istoria comunității evreiești din Iași a fost Pogromul din iunie 1941, care a avut loc în curtea Poliției.

Somptuoasa clădire a fost construită în 1921 ca sediu al revistei de cultură "Viața românească". Redactorul-șef a fost scriitorul Garabet Ibrăileanu, de la înființare (1906) până la mutarea sediului la București (1930). Grupul de scriitori al revistei a adunat mulți oameni de cultură, precum Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, Calistrat Hogaș sau Ionel Teodoreanu.

Arhitectura clădirii este neoromanească și putem observa ferestrele arcuite de la primul nivel, etajul superior și acoperisul care depășește cornișa. În curte, putem vedea o intrare în pivniță din curte și patru ferestre la nivelul trotuarului.

Dacă începutul ar fi unul bun pentru societate, lucrurile s-ar schimba total în preajma celui de-al Doilea Război Mondial, când secția de poliție (chestorat) s-ar muta în clădire. Aceasta reprezenta o autoritate de poliție, superioară unui comisar, care funcționa doar în marile orașe. Un eveniment tragic a avut loc aici, în iunie 1941, la o săptămână după intrarea României în război împotriva Uniunii Sovietice. Pe 29 iunie, în ultima duminică a lunii, o serie de evenimente au făcut ravagii în oraș. Autoritățile militare au acționat violent împotriva populației evreiești. Mii de oameni, majoritatea bărbați, au fost închiși și executați ulterior în curtea clădirii sau torturați în pivniță, acțiunea având loc sub pretextul eliminării evreilor, presupuși a fi agenți sovietici. Supraviețuitorii au fost nevoiți să curețe sângele din curtea Secției de Poliție. Alături de șase localnici care au primit titlul de "Neprihăniți printre neamuri", alte zeci de locuitori s-au opus acțiunilor violente împotriva evreilor sau au ajutat în orice mod posibil, unii dintre ei fiind bătuți sau chiar uciși, cum ar fi preotul Grigore Răzmeriță de la Biserica Sf. Ilie de peste drum (demolată în 1953).

Pogromul de la Iași

În anii 1930, populația evreiască din Iași a devenit la fel de numeroasă ca cea românească, iar prosperitatea orașului depindea de această conviețuire. Din 1938 și culminând cu dictatura militară a mareșalului Ion Antonescu, guvernele filo-naziste ale României au început să aplice legi antisemite pentru a rezolva "problema evreiască". Căsătoriile cu românii au fost interzise, evreii au fost excluși din funcțiile publice, expropriați și privați de drepturi. Când România a intrat în cel de-al Doilea Război Mondial alături de Germania lui Hitler, a fost lansat atacul asupra Uniunii Sovietice, începând de la Iași, în iunie 1941. Ocuparea teritoriilor românești de către URSS în 1940 a fost atribuită "iudeo- bolșevicilor", care a subliniat antisemitismul local. Deportarea evreilor a fost dorită, dar ordinele vagi au lăsat loc abuzurilor. Între 28 și 30 iunie, evreii au fost acuzați că au ascuns arme și au tras în armată sau că au trimis informații sovieticilor. Soldații și-au percheziționat casele, bătând, împușcând sau jefuind populația. Mii de evrei au fost aduși în curtea Secției de Poliție și împușcați în grupuri. Supraviețuitorii au fost trimiși în gară, unde au fost încărcați în vagoane pentru vite, unde ferestrele și ușile au fost blocate. Din cauza căldurii, a înghesuirii și a lipsei de apă și aer, mii de oameni au murit în agonie în cele două "trenuri ale morții". Cercetările au arătat că peste 13.000 de persoane au fost ucise în total, la Iași, în acele zile.

Strada Vasile Alecsandri 6, Iași 700054
Fotografie de Casa Muzeelor – Facebook

Distribuie