Arhitectură / Patrimoniu evreiesc / Repere

Spitalul "Principesa Elena"

Tutela (administrația) Spitalului Israelian, înființată în 1827, a cumpărat de la șeful Mihalache Cantacuzino, în 1841, un han abandonat pe strada Alba, actuala stradă Elena Doamna.

Autorizația clădirii a fost dată cu o singură condiție: să ridice o clădire care să facă orașul mai atractiv și care să reziste incendiilor. Aceasta a fost realizată din piatră, într-o zonă dominată de case scunde din lemn și chirpici.

Spitalul, numit inițial hekdes, a devenit, prin donații și bună gestionare, unul dintre cele mai importante din oraș, servind atât evreii, cât și ne-evreii. În 1889, Spitalul a fost vizitat de regele Carol I. În anii 1930 trata aproape 2000 de pacienți și se făceau peste 650 de intervenții chirurgicale pe an.

Maternitatea israeliană a fost găzduită tot aici, fondată în 1878 și sponsorizată de prima societate israeliană de femei din Iași. Finanțarea sa a fost făcută prin donații, iar activitățile s-au bazat pe munca voluntară a personalului medical devotat, care frecventa anual peste 400 de femei.

Spitalul israelian a fost o entitate juridică separată de cea a Comunității Evreiești, fiind un avantaj atunci când legile țării au devenit restrictive pentru evrei. Când comunitatea a avut dificultăți în cumpărarea terenului pentru cimitirul din Păcurari, pentru că se afla pe teritoriul unui cadru rural în care evreii nu aveau voie să dețină terenuri, terenul a fost cumpărat de Spitalul Israelian.

După 1948, clădirea și anexele spitalului au fost naționalizate. Până în 1974 a funcționat ca spital de copii, iar apoi a devenit Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie "Elena Doamna" din Iași, așa cum este cunoscut până în prezent, luând numele primei doamne a României, Elena Cuza.

Clădirea neoclasică are stâlpi și ferestre cu rame, tipice stilului. Intrarea, plasată într-un al doilea plan, are un fronton triunghiular cu o bază semicirculară atipică. Un obelisc situat în fața spitalului ne amintește de trecutul acestei foste instituții evreiești.

Spitalul nu poate fi vizitat.

Cimitirele evreiești din Iași

Cimitirul Vechi din Ciurchi, numit și "Zidul", a fost primul cimitir evreiesc din România. A fost fondată în secolul al 15-lea (una dintre inscripții datează din 1467) și închisă în 1880 din cauza lipsei de spațiu. La început, cimitirul avea cinci hectare și era înconjurat de un zid gros de trei metri. Aici au existat mii de pietre funerare cu scrieri ebraice antice, tipice artei orientale, precum și camere de onoare pentru rabini. În 1943, la ordinul mareșalului Ion Antonescu, au fost ruinate 21.900 de morminte vechi de secole, afirmând că este necesară construirea unor blocuri de locuințe pentru victimele unei inundații. Tinerii evrei au fost umiliți și forțați să distrugă locurile de odihnă ale strămoșilor lor. Zidul a fost demolat, piatra zidului și câteva pietre funerare fiind folosite pentru consolidarea pantelor sau pavarea unor străzi. După război, membrii comunității au cedat terenul Primăriei, pentru a crea Parcul Ciurchi, care ne amintește de cimitirul vechi printr-o placă memorială.

Cimitirul "nou" din Păcurari, deschis în 1881 și lărgit în 1936, a ajuns la 26 de hectare și peste 150.000 de morminte. Spre drumul Păcurari se mai află intrarea monumentală și un portic din 1881. Cimitirul cuprinde lotul eroilor evrei din Primul Război Mondial, monumentul celor 311 evrei uciși la Sculeni în 1941, mormântul celor 36 de evrei masacrați în pădurea Vulturi în 1941, o parte din osemintele aduse în 1943 din vechiul cimitir din Ciurchi și mormintele comune săpate în timpul Pogromului de la Iași (iunie 1941) cu un monument în formă de vagabonzi care sugerează "trenurile morții".

Strada Elena Doamna 49, Iași 700398
Fotografie de Manole Alexandru – Wikipedia

Distribuie