De știut:

• peste 1.200 de studenți în cicluri de licență, masterat și doctorat 
• peste 130 de cadre didactice 
• 3 facultăți: Teatru, Arte Vizuale și Design și Interpretare, Compoziție și Studii Teoretice de Muzică 

Universitatea de Arte și-a asumat misiunea de a modela personalitatea viitorilor artiști și de a contribui la dezvoltarea culturii românești și universale, precum și de a forma specialiști în domeniul artei (muzică, arte vizuale, teatru) pentru sistemul de învățământ de specialitate. 

În 1714 se înființează la Iași Academia Domnească, iar în 1835 se înființează Academia Mihăileană (a domnitorului Mihail Sturza), cu două facultăți – Facultatea de Drept și Facultatea de Filosofie. În 1860 se înființează prima instituție universitară modernă – Universitatea din Iași, prin decretul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, sprijinit de ministrul Mihail Kogălniceanu.

Prima reședință a Universității din Iași ("Universitatea Antică") a găzduit la început trei facultăți – Filosofie, Drept și Teologie, urmate de Științe și Medicină, cu timpul, locul nefiind suficient de mare. Doar Medicina a rămas acolo, în timp ce celelalte facultăți s-au mutat în 1897 în actuala reședință din Copou, cunoscută și sub numele de Palatul Universității Copou. Acest Palat a fost construit pe locul marelui Teatru Național (distrus de un incendiu în 1888) și a fost inaugurat în 1897, în prezența regelui Carol I și a reginei Elisabeta. În timpul Primului Război Mondial, Palatul Universității a găzduit ședința Senatului României și a ministerelor de război și instrucțiuni publice, Cruce Roșie sau Cercetași. Intre anii 1933-1937 cladirea a fost extinsa simetric in partea de sud si s-a construit frontonul central cu scara monumentala. În 1942, Universitatea a luat numele de protectorul său mare. În timpul bombardamentului din 1944, edificiul a fost profund avariat și propus pentru demolare, dar din cauza profesorilor și a oamenilor de cultură, restaurarea sa a fost decisă.

Palatul impresioneaza prin marime si arhitectura. Clădirea a fost ridicată după planurile arhitectului elvețian Louis Blanc, în stil eclectic francez, combinând stilurile clasic și baroc. În fața Universității se află statuile marelui istoric A. D. Xenopol (rectorul Universității) și ale premierului Mihail Kogălniceanu (cu două alto-reliefuri reprezentând rolul său în alegerea lui Cuza în 1859 și în Reforma Funciară în 1864). Holul principal de la parter, cu o lungime impresionantă de aproape 130 de metri, este numit sugestiv "Sala Pașilor Pierduți". Cele 19 nișe sunt frumos decorate cu picturi murale suprarealiste ale pictorului Sabin Bălașa. Ele reflectă spiritul național și culminează spre nord cu pictura "Omagiu fondatorilor". Alexandru Ioan Cuza poate fi văzut în mijlocul compoziției, înconjurat de apropiații săi (Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Garabet Ibrăileanu) sau de continuatorii universității (rectorul A. D. Xenopol) și, curios, de adversarul Unirii și al Cuzei – eruditul Gheorghe Asachi. Dar ultimul a fost inițiatorul Academiei Mihăileană din Iași, renunțând la Universitate și poet al legendelor istorice (Dochia și Traian, Ștefan cel Mare) care stau la baza inspirației cosmogonice pentru unele picturi din Sală. În total, scena celor 12 figuri din jurul lui Cuza are aspectul simbolic al unei "Cine de Taină" în care s-a stabilit baza învățământului superior modern.

Vechea aripă (dreapta) are două bijuterii arhitecturale: Sala Veche și Biblioteca – una dintre cele mai frumoase din lume, astăzi aparținând Universității Tehnice "Gheorghe Asachi". Noua aripă (stânga) o are pe Magna Aula "Mihai Eminescu", dominată de pictura "Galaxia iubirii" a lui Sabin Bălașa. În prezent, Universitatea cuprinde 15 facultăți, un Centru European de Studiu și diverse centre de cercetare, cu aproape 23.000 de studenți și 850 de profesori și este recunoscută la nivel internațional prin excelența și inovarea sa în educație și cercetare.

Pentru mai multe informatii despre arhitectura si arte, click aici

Iași – Capitala războiului

La 6 decembrie 1916, armata germană a ocupat Bucureștiul, iar instituțiile statului și mulți civili au fugit la Iași. Ieșenii și ceilalți moldoveni au avut o perioadă grea între anii 1917-1918 ca rezistență românească. Peste 300.000 de refugiați au fost găzduiți într-un oraș cu aproape 70.000 de cetățeni și epuizați de resurse. Prezența la Iași și pe frontul misiunii franceze conduse de generalul Henri Mathias Berthelot a ajutat Armata Română să se regrupeze după ce a pierdut controlul asupra părții de sud a țării. În apropierea universității, pe strada care îi poartă numele, putem găsi casa în care locuia generalul. Îngerul zâmbitor cu barbă și mustață care susține greutatea balconului bogat împodobit este o atracție pentru turiști. Regina Maria, cunoscută și sub numele de "Mama răniților", după ce a stat două săptămâni în trenul regal din gara Din Grajduri, a mers la Palatul Cantacuzino-Pașcanu (astăzi, Palatul Copiilor), care a găzduit și sediul Corpului Armatei a IV-a. Regina a fost mereu aproape de soldații găzduiți în licee, școli sau instituții din Iași care au fost transformate în spitale, una dintre ele fiind eroul Ecaterina Teodoroiu. Cu excepția celor răniți în luptă, tot mai mulți oameni s-au îmbolnăvit de tifos, o epidemie care a devastat Moldova și a făcut sute de mii de morți. Pe lângă toate aceste drame, în gara Ciurea de lângă Iași, pe 13 ianuarie 1917, a avut loc cel mai mare accident de tren din lume (în acel moment). Acela a fost momentul în care peste 1000 de refugiați și soldați care s-au îngrămădit în și pe vagoane, după ce germanii au cucerit Brăila, și-au pierdut viața. După începerea Marii Uniri de la Iași, la 1 decembrie 1918, Regele Ferdinand I a întors victoria la București, iar Iașiul a rămas simbolul rezistenței naționale pentru toți românii.

Clădirea inițială a fost ridicată în anul 1793 pe pământul hatmanului Costache Ghica și al trezorierului Ion Cantacuzino și a devenit reședință domnească în timpul Calimachi Vodă (1795-1799). Restaurările din 1845 au dus la dezvoltarea clădirii pe două etaje, în stilul clasic al conacelor boierești.

Sub domnia lui Cuza, clădirea a fost cumpărată pentru fondarea primei Universități moderne din România (1860), de unde numele "Universității Antice". Acesta este locul unde a funcționat Academia din Iași, unde Mihai Eminescu a fost bibliotecar, precum și Galeria Națională de Imagini din Iași (Muzeul de Artă). Odată cu inaugurarea noii reședințe a Universității din Iași din Copou, în 1897, aici a rămas Facultatea de Medicină datorită apropierii sale de marele spital spiridonia. Între timp, încep să apară și alte facultăți: Farmacie, Medicină Dentară și Bioinginerie Medicală. Vechiul palat a fost extins printr-o clădire mare, cu trei etaje și o mansardă, construită în 1912. De pe peretele vechii reședințe domnești rămâne doar portalul de intrare, cu stema Moldovei, cunoscută sub numele de Ușa Speranței. Legenda spune că elevii care merg pe sub această poartă vor trece examenele. În 1991, primește statutul de Universitate și numele lui Grigore T. Popa – reprezentant celebru al Școlii de Anatomie Funcțională din Iași. Fațada este una neoclasică, cu trei arcade și o boltă pentru accesul trăsurii, iar la etajele superioare, ferestrele sunt încadrate de coloane ionice.

În partea dreaptă, clădirea Institutului de Anatomie, construită între 1894 și 1900 în stil neoclasic, are forma unui templu grecesc cu coloane dorice. Partea din față are un basorelief numit "Lecția de anatomie" a sculptorului Wladimir Hegel, cel care a realizat și statuile lui Vasile Alecsandri și Miron Costin.

În incinta Universității de Medicină și Farmacie se află Muzeul de Istorie a Medicinei și Muzeul de Anatomie, unde este expusă statuia "Ecorșeu", studiu pentru reprezentarea corpului uman, realizat de sculptorul Constantin Brâncuși în 1902 cu ajutorul dr. Dimitrie Gerota. Muzeele includ exponate precum documente istorice, aparatură medicală sau măști de ceară reprezentând boli oculare de la clinica Prof. Dr. Elena Pușcariu – prima femeie profesor universitar în domeniul Oftalmologiei.

În fața Universității, Piața Națiunilor Unite a fost fondată în 1999, cu Monumentul Unirii și o torță reprezentând Flacăra Eternă a Eroilor.

Monumentul Unirii din Piața Neamului

Monumentul Unirii din 1918 este o copie a unui vechi grup statuar comandat de principesa Olga I. Sturdza în 1927 și așezat la baza dealului Copou. Monumentul a fost distrus în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a fost înlocuit cu statuia lui Mihai Eminescu. Dar sculptorul ieșean, Constantin Crengăniș, a realizat o replică a Monumentului Unirii, amplasat în Piața Neamului în 1999. Grupul statuar reprezintă Patria la mijloc, iar cele trei fiice ale sale, Transilvania, Basarabia și Bucovina, iar copilul simbolizează românii rămași în afara granițelor. Monumentul este situat în centrul unei hărți a României Mari realizată de negrii cu pavaj roșu, iar patru alei încep în colțurile pieței și se opresc la "granițe".